…A fost odată ca niciodată un copil taaare jucăus si vesel, care se numea Vladut. Toată ziua iubea să se joace in parc cu ceilalti copii din cartier, desi multi dintre ei il priveau ciudat si il evitau pentru ca era asa mai exuberant si de la tara, insa el a continuat sa ii cheme si pe ceillati copii la joaca si si-a făcut promisiunea că orice s-ar întâmpla, el nu va înceta să fie copil.
Vladut poate fi oricare dintre noi, poate fi de etnie rroma, poate fi copil de expat, poate fi din centru institutionalizat, poate suferi de tulburari din spectru autist…insa numai prin joaca cu ceilaltii copii din parc va uita de aceste diferente si va fi un copil fericit cu incredere in el…
….In parc din ce in ce aud mai des ca mama care isi insoteste copilul…”nu ma joc cu baiatul ala ca nu imi place fata lui”…”ca este un prost” si “nesimtit” si observ ca cei mai multi copii se joaca in bula lor in parc..agresat fonic tot mai des de parintii cu ..atentie…atentie!!!
Imaginează-ți o ora de joaca in parc, pe zavoi, pe malul apei, in curtea scolii, in spatele blocului cu mai multi animatori tinerii care angreneaza totii copii prezenti la diverse jocuri de cointeresare, prin care se se aplaneze diferentele materiale, de etnie, de educatie intre copii.
Prin jocuri coordonate, copiii nu mai fac diferente, sunt toti jucatorii, SUPEREROI, camarazi …se aplaneaza toate conflictele interioare..toate frustrarile material, etnice.
Cu alte cuvinte se incurajeaza dezvoltarea si integrarea sociala a copiilor prin educatie non-formala, prin joc..